PORTILE DE FIER
Este denumirea sectorului defileului Dunarii, cuprins
intre Orsova si Drobeta Turnu Severin, la trecerea fluviului prin muntii
Carpati, iar ca localizare stricta este o portiune de cativa km de defileu.
Inainte de construirea barajului, care a ridicat cu 32m nivelul lacului
de acumulare, in acest sector, cu multe praguri, stinci emerse, viltori
si repezisuri, navigatia se facea in conditii grele (trecerea defileului
dura 120 ore) si era posibila numai pe timpul zilei. Aici, s-a construit
intre 1964 si 1971, in colaborare cu Iugoslavia, nodul hidroenergetic si
de navigatie "Portile de Fier", care cuprinde o hidrocentrala
cu puterea instalata de peste 2200 MW si o productie anuala de peste 11
mild kWh. Corpul barajului, construit intre localitatile Gura Vaii (Romania)
si Sip (Iugoslavia) are inaltimea de 55,2 m, iar lacul de acumulare creat
in spatele acestuia are o lungime de 150 km (pina la Belgrad), latimea
maxima de 5 km si o suprafata de circa 700 km patrati.
Pe deasupra barajului trece
drumul international ce leaga Romania de Iugoslavia pe ruta cea mai apropiata
de Bucuresti. Dupa construirea celui de-al doilea nod hidroenergetic si
de navigatie in aval la peste 50 km, la Gogosu, acest baraj s-a numit Portile
de Fier I, iar cel de-al doilea Portile de Fier II, chiar daca denumirea
nu este nici geografica si nici prin semnificatie indreptatita.
Ca putere
instalata, jumatatea romaneasca a hidrocentralei Portile de Fier I asigura
peste 12 % din necesarul de energie al Romaniei. Desi in mod teoretic barajul
putea fi mai inalt, acest lucru nu s-a facut deoarece la o diferenta de
nivel dubla, cimpia dintre Dunare si Tisa ar fi fost inundata.
(c) aprilie 2004, Alexandru C. Botu